Experții spun că, dacă ați suferit dureri, umflături sau sensibilitate la picioare sau picioare, ați putea suferi o fractură de stres nediagnosticată. Alergarea, mersul pe jos și săriturile pot fi deosebit de dureroase, o experiență supărătoare dacă ești sportiv sau chiar doar un mers pe săptămână. Oricine poate dezvolta fracturi de stres, de la persoane sedentare la sportivi olimpici. Studiile arată că, conștientizând factorii de risc, înțelegând simptomele și obținând un diagnostic profesional, puteți identifica și confirma sursa rănirii.
Pași
Metoda 1 din 3: Recunoașterea simptomelor comune
Pasul 1. Observați o durere intensă sau agravare
Durerea în zona afectată este cel mai frecvent simptom al fracturii de stres, în special durerea care se intensifică odată cu activitatea. Deși durerea cauzată de o fractură de stres poate fi abia vizibilă la început, ea se poate agrava în timp.
Durerea poate fi ascuțită, pulsantă și chinuitoare
Pasul 2. Aveți grijă la inflamații, umflături sau vânătăi
Dacă inflamația, umflarea sau vânătăile sunt prezente la locul durerii, aceasta indică posibilitatea unei fracturi de stres. Unele zone în care ați putea observa inflamații, umflături sau vânătăi includ:
- Pe vârful piciorului.
- De-a lungul tibiei (partea din față a gambei).
- În jurul gleznei sau călcâiului.
Pasul 3. Observați prezența sensibilității localizate
Sensibilitatea localizată provine de obicei dintr-un loc specific și scade în timpul odihnei. Sensibilitatea sau senzația unui obiect moale palpitant se poate datora inflamației din zona afectată. Atingeți zona afectată pentru a vedea dacă este fragedă.
Pasul 4. Rețineți orice spasme musculare
Când fibrele musculare din zona rănită se întind sau se rup din cauza fracturii de stres, acestea se contractă. Această contracție poate duce la spasme musculare și mai multă durere în zona afectată. Este posibil să observați că zona se simte strânsă, înghesuită sau dureroasă.
Metoda 2 din 3: Evaluarea factorilor dvs. de risc
Pasul 1. Monitorizați orice exercițiu de purtare a greutății sau exerciții cu mișcări repetitive
Fracturile de stres sunt cauzate de punerea unei greutăți prea mari sau a unei presiuni prea mari asupra oaselor care poartă greutatea corpului, cum ar fi picioarele și picioarele. Această greutate poate provoca un dezechilibru în creșterea noilor celule osoase, iar utilizarea excesivă constantă a oaselor purtătoare de greutate poate duce la epuizarea oaselor, crăpând osul și ducând la apariția unei fracturi de stres.
- Exercițiile cu impact redus, cum ar fi yoga, pot provoca și fracturi de stres dacă utilizează o mișcare repetitivă prea mare. Aceste fracturi sunt mai susceptibile să apară în picioare.
- Fracturile de stres apar de obicei în tibie (osul tibiei), peroneu (oasele inferioare ale piciorului), metatarsiene (oasele picioarelor), naviculare (oasele piciorului mediu). Acestea apar mai rar în oasele șoldului, bazinului și sacrului.
Pasul 2. Luați în considerare o creștere recentă a activității
Persoanele care își cresc activitatea fizică după ce au fost sedentare pentru o lungă perioadă de timp au o probabilitate mai mare de a dezvolta fracturi de stres. Acest lucru poate fi un șoc și poate fi primul semn al supraîntrenării.
Dacă tocmai v-ați îmbunătățit drastic kilometrajul sau ați început recent un nou regim, atunci este posibil să suferiți de o fractură de stres
Pasul 3. Să știți că sportivii prezintă un risc crescut de fracturi de stres
Multe sporturi, cum ar fi atletismul, baschetul, tenisul și gimnastica provoacă stres repetitiv pe oase. Acest stres se datorează piciorului care lovește pământul, provocând traume care pot duce la fracturi de stres.
Sportivii care se antrenează excesiv pe diferite suprafețe și cei care folosesc echipamente necorespunzătoare, cum ar fi pantofii de sport uzați, prezintă un risc crescut de fracturi de stres
Pasul 4. Identificați condițiile medicale preexistente care vă sporesc riscul
Persoanele cu afecțiuni medicale preexistente, în special osteoporoza, sunt predispuse la apariția fracturilor de stres, deoarece au oase slabe și fragile.
Osteoporoza slăbește osul și se poate dezvolta o fractură de stres
Pasul 5. Urmăriți utilizarea corticosteroizilor
Corticosteroizii oferă ameliorare pentru afecțiuni precum artrita, erupțiile cutanate și astmul. Cu toate acestea, corticosteroizii vă pot crește riscul de a suferi o fractură, mai ales dacă le utilizați de mult timp. Când vă examinați leziunile, asigurați-vă că spuneți medicului dumneavoastră dacă utilizați corticosteroizi.
Pasul 6. Fiți conștienți de faptul că femeile sunt mai predispuse la fracturi de stres
Femeile, în special cele care fac mișcare și dietă într-un grad extrem, au perioade neregulate și au osteoporoză, prezintă un risc crescut de fracturi de stres. Aceasta este cunoscută sub numele de triada sportivului feminin și duce la oase fragile care sunt susceptibile de a se rupe ușor.
Pasul 7. Reflectați asupra oricărui istoric al problemelor piciorului
Persoanele cu probleme ale picioarelor, cum ar fi picioarele plate sau arcurile înalte și rigide, sunt predispuse la apariția fracturilor de stres. Acest lucru se datorează dezechilibrului pe care aceste anomalii ale piciorului îl cauzează în timpul activităților de purtare a greutății. Dacă aveți antecedente de probleme ale piciorului, atunci este mai probabil să experimentați o fractură de stres.
Pasul 8. Luați în considerare factorii stilului de viață care vă pot afecta riscul de fractură de stres
Persoanele care beau mai mult de 10 băuturi alcoolice pe săptămână sau fumează prezintă un risc mai mare de a dezvolta fracturi de stres. Acest lucru se datorează faptului că substanțele din alcool și țigări tind să reducă densitatea osoasă.
În plus, persoanele cu tulburări de alimentație au cantități reduse de calciu și vitamina D, substanțe nutritive necesare pentru întărirea oaselor
Metoda 3 din 3: Obținerea unui diagnostic profesional
Pasul 1. Consultați-vă medicul
Adresați-vă medicului dumneavoastră sau unui specialist (podiat sau chirurg ortoped) dacă aveți dureri în timp ce efectuați exerciții de greutate, cum ar fi mersul pe jos, alergatul și joggingul. Amintiți-vă că, în cazul unei fracturi de stres, durerea dispare de obicei în repaus, dar atunci când durerea, disconfortul și umflăturile nu scad, cel mai bine este să vă îndreptați către secția de urgență din cel mai apropiat spital sau unitatea de tratament.
Dacă nu este tratată prea mult timp, o fractură de stres poate provoca destul de puține daune
Pasul 2. Discutați istoricul medical
Medicul vă va face un interviu și vă va pune câteva întrebări pentru a aduna informații. Aceste informații îl vor ajuta pe medic să diagnosticheze cu precizie o fractură de stres. De asemenea, medicul vă poate evalua factorii de risc pentru apariția unei fracturi de stres cu aceste informații.
Pasul 3. Faceți un examen fizic
În timpul unei examinări fizice, un medic va inspecta, palpa și percuta zona afectată. Acest lucru poate fi suficient pentru ca medicul să facă un diagnostic, deoarece simptome precum sensibilitate, durere și umflături pot fi detectate în acest mod.
Pasul 4. Faceți o radiografie
Este posibil ca o radiografie să nu prezinte dovezi ale fracturilor de stres, dar poate fi utilizată pentru a detecta semnele unei fracturi de stres la câteva săptămâni după începerea simptomelor. Acest lucru poate arăta când osul începe să se remodeleze și să se vindece la locul fracturii. În acest caz, o radiografie poate ajuta medicul să confirme diagnosticul.
- Deoarece fracturile de stres pot părea doar a fi o fisură a osului, întinderea și severitatea lor pot să nu fie vizibile într-o radiografie de rutină.
- Dacă radiografia nu reușește, poate fi necesară o imagine suplimentară.
Pasul 5. Întrebați despre o scanare tomografică computerizată
Scanările de tomografie computerizată (CT) realizează imagini computerizate și le convertesc pentru a oferi o imagine mai clară a locului afectat și a articulațiilor, ligamentelor și oaselor din jur. Acest lucru poate ajuta la detectarea unei fracturi de stres dacă o raze X nu identifică problema.
Pasul 6. Mergeți pentru o scanare osoasă
O scanare osoasă utilizează un trasor radioactiv injectat printr-o linie intravenoasă pentru a demonstra zonele în care celulele osoase au activitate crescută și aport de sânge. Aceste zone indică faptul că a existat o reparație osoasă cu o pată albă strălucitoare pe imaginea scanată. Cu toate acestea, o fractură de stres poate arăta la fel ca un alt tip de leziune osoasă la o scanare osoasă, deci nu este cel mai precis test imagistic pentru identificarea fracturilor de stres.
Pasul 7. Întrebați despre imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)
Un RMN utilizează unde radio și de câmp magnetic pentru a forma o imagine mai detaliată și mai clară a structurii corpului scanat. Puteți face un RMN în prima săptămână a leziunii pentru a identifica o fractură de stres. Acest lucru va oferi cele mai precise rezultate și poate distinge între o fractură de stres și o leziune a țesuturilor moi.
Pasul 8. Discutați cu medicul dumneavoastră despre opțiunile de tratament
În majoritatea cazurilor, tot ce trebuie să faceți este să vă odihniți și să opriți orice activitate viguroasă până când vă vindecați rănile. Dacă vătămarea dumneavoastră nu s-a vindecat în 6-8 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate recomanda o intervenție chirurgicală pentru a introduce șuruburi în picior. Este posibil să trebuiască să purtați încălțăminte specială pentru câteva săptămâni după această intervenție chirurgicală.
- Este o idee bună să opriți activitatea care a provocat fractura de stres timp de 6-8 săptămâni după rănire.
- Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă suplimentele de calciu sau vitamina D vă pot ajuta pe măsură ce vă vindecați.
