Experții sunt de acord că rahitismul poate fi tratat de obicei cu suplimente de vitamina D și calciu, deși este important să discutați mai întâi cu un medic. Rahitismul este o afecțiune care afectează de obicei dezvoltarea osoasă a copiilor, făcându-le oasele moi și slabe. Cercetările sugerează că copiii sunt mai predispuși să dezvolte rahitism dacă nu primesc suficientă lumină solară sau dacă suferă de malnutriție. Deși rahitismul este o afecțiune gravă, este, de asemenea, foarte tratabil, așa că consultați-vă medicul imediat ce bănuiți că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră îl aveți.
Pași
Partea 1 din 3: Modificări dietetice
Pasul 1. Luați suplimentele prescrise
Dacă cineva este diagnosticat cu rahitism, medicul vă va prescrie suplimente pentru a înlocui vitaminele de care nu aveți corp. În majoritatea cazurilor, medicul va prescrie suplimente de vitamina D, calciu și / sau fosfor. Asigurați-vă că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră luați suplimentele conform instrucțiunilor.
Vitamina D se absoarbe cel mai bine atunci când este luată cu o masă, deci planificați să luați suplimentele cu alimente
Pasul 2. Consumați alimente bogate în vitamina D
O modalitate de a atinge niveluri sănătoase de vitamina D este consumul de alimente bogate în acest nutrient. Cele mai bune surse dietetice de vitamina D includ peștii grași, cum ar fi somonul, tonul și macroul, precum și ficatul de pește. Ficatul de vită, gălbenușurile de ou și brânza sunt, de asemenea, surse bune.
Pasul 3. Mănâncă alimente bogate în calciu
Ar trebui să adăugați alimente cu calciu în dieta dvs. ori de câte ori este posibil. Acest lucru este important mai ales dacă un deficit de calciu face parte din diagnosticul de rahitism. Iaurtul, laptele și brânza sunt surse bune de calciu. De asemenea, puteți adăuga calciu în dieta dvs. cu tofu, varză sau varză.
Partea 2 din 3: Modificări ale stilului de viață
Pasul 1. Petreceți timp la soare
Un deficit de vitamina D poate fi una dintre cauzele principale ale rahitismului. Lumina soarelui mărește nivelul de vitamina D al organismului și poate fi o parte importantă a unui plan de tratament al rahitismului. Dacă aveți pielea deschisă la lumină, vizați în fiecare zi 3 până la 15 minute de soare la prânz. Dacă aveți pielea întunecată, încercați să obțineți zilnic 15-30 de minute de expunere la soare la prânz.
Pasul 2. Purtați acolade corective conform instrucțiunilor
Uneori, un medic vă va cere dumneavoastră sau copilului dumneavoastră să purtați aparate dentare corective ca parte a tratamentului pentru rahitism. Dacă medicul vă solicită dumneavoastră sau copilului dumneavoastră să purtați dispozitive corective, asigurați-vă că urmați instrucțiunile medicului cu precizie. Bretele corective pot ajuta la prevenirea și tratarea deformărilor cauzate de rahitism.
Pasul 3. Încercați exerciții ușoare
Exercițiile fizice ușoare și regulate pot ajuta la menținerea articulațiilor mobile și la formarea mușchilor. Exercițiile fizice pot ajuta, de asemenea, pe cineva cu rahitism să rămână mobil. Adresați-vă medicului dumneavoastră ce tipuri de exerciții ușoare sunt potrivite pentru dumneavoastră sau copilul dumneavoastră.
Partea 3 din 3: Căutarea ajutorului medical
Pasul 1. Solicitați asistență medicală dacă bănuiți că dumneavoastră sau cineva de care aveți grijă aveți rahitism
Nu trebuie să încercați să diagnosticați sau să tratați rahitismul pe cont propriu. Veți avea nevoie de îngrijirea și sfatul unui profesionist medical pentru a vă ajuta să determinați tratamentul adecvat pentru rahitism.
Pasul 2. Evaluează riscul de rahitism
De asemenea, este o idee bună să fiți conștienți dacă dumneavoastră sau o persoană dragă puteți risca să dezvoltați rahitism. Unii factori de risc comuni includ:
- Având pielea închisă la culoare.
- Fiind născut dintr-o mamă care a avut un deficit de vitamina D în timpul sarcinii.
- Locuind într-o latitudine nordică sau într-o zonă în care este mai puțin soare.
- Fiind născut prematur.
- Luarea unui medicament care interferează cu capacitatea organismului de a absorbi vitamina D, cum ar fi un medicament anti-convulsive sau antiretroviral.
- Primirea laptelui matern numai în copilărie.
Pasul 3. Așteptați un examen fizic
Medicul va face un examen fizic ca parte a efortului lor de a determina dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți rahitism. Ca parte a examenului fizic, aceștia vă vor evalua pe dvs. sau pe copilul dvs. pentru sensibilitate sau durere la nivelul oaselor.
Pasul 4. Solicitați un test de sânge
Medicii folosesc analize de sânge pentru a determina dacă o persoană are sau nu rahitism. Un medic va testa, de obicei, nivelurile scăzute de calciu și fosfor. De asemenea, vor testa pentru niveluri ridicate de fosfatază alcalină. În unele cazuri, medicii vor efectua teste genetice pentru a vedea dacă rahitismul este o tulburare moștenită.
Pasul 5. Fii pregătit pentru radiografiile osoase
În plus față de testele de sânge, medicii vor efectua și raze X pe oasele dumneavoastră sau ale copilului dumneavoastră. Aceștia vor examina raze X pentru semne de pierdere a calciului sau pentru modificări ale formei unui os. Rugați medicul să efectueze raze X pe lângă testele de sânge, dacă credeți că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți rahitism.
Pasul 6. Cereți medicului un plan de tratament
Înainte de a încerca să tratați rahitismul, trebuie să obțineți un plan detaliat de tratament de la medicul dumneavoastră. Aceasta va include tipurile și cantitățile de suplimente pe care tu sau copilul tău trebuie să le iei, alimentele pe care tu sau copilul tău ar trebui să le consumi și, eventual, utilizarea unor aparate de corecție.
Pasul 7. Urmăriți cu medicul dumneavoastră
Este important să monitorizați boala prin controale regulate, raze X și teste de sânge. Discutați cu medicul dumneavoastră despre cât de des ar trebui reevaluat dumneavoastră sau copilul dumneavoastră.
Pasul 8. Fii pregătit pentru operație
Uneori este necesară o intervenție chirurgicală pentru corectarea leziunilor osoase cauzate de rahitism. Chirurgia poate ajuta la corectarea deformărilor osoase și la prevenirea desfigurării viitoare. Întrebați medicul dacă operația va face parte din planul de recuperare.
